duminică, februarie 08, 2009

Viaţa ... o cursă cu un final prematur pentru Marian Cozma



Viaţa e prea dură cu cine nu merită... dovadă moartea jucătorului de handbal Marian Cozma. Am aflat cu stupoare în cursul zilei de azi că fostul jucător a lui Dinamo a fost ucis cu sânge rece de un grup de rromi de origine maghiară, azi noapte, într-un restaurant din Ungaria. Puţin ironic este că el se afla acolo împreuna cu jucătorii de la Veszprem, echipa la care evolua, să sărbatorească faptul că unul dintre coechipierii lui tocmai devenise tată... nu aveau de unde să ştie că sărbătorirea unui nou-născut va fi asociată cu un asemenea eveniment: moartea şocantă a unui mare sportiv şi rănirea gravă a altor doi. Au apărut o mulţime de zvonuri în presă, numărul atacatorilor a fost probabil cel mai discutat. La început era vorba de 30, apoi de 5... şi locaţia a fost “schimbată”, la început era vorba despre o discotecă, apoi despre un bar şi varianta finală a fost cea cu restaurantul. De neconceput este fapta în sine: cum s-a putut întampla o asemenea tragedie într-un loc unde am înţeles că Marian cunoştea foarte multă lume, chiar si pe garzile de corp care asigurau paza acelui local. Rămân foarte multe întrebari care, cu timpul îşi vor găsi probabil raspunsul... dar durerea din sufletele rudelor si fanilor lui Marian nu îşi va găsi alinarea niciodată. Viaţa e ca un fir de aţa, se rupe, îi faci nod şi mergi mai departe, dar când se rupe prea rău, degeaba îi mai faci nod, că nu mai poţi continua.. aşa a fost şi cu “Păsărilă”, cum era alintat Marian de către fani, nu a fost prima dată când a trecut prin aşa ceva, dar acum nu a mai putut continua… Tot respectul pentru marele sportiv, marele om: Marian Cozma! Odihnească-se în pace!!!




Un comentariu:

Anonim spunea...

Viata asta e un dar se spune ca este cel mai frumos dar primit vre-odata...dar o data cu ea ne este oferit alaturi sora ei geamana "moartea";din pacate cand te bucuri prea mult de viata si simti ca totul are un rost,un sens atunci intervine sora ei intunecata.
Viata asa cum ne este data asa ne este luata uneori din prea multa dragoste alteori din prea multa ura sau din inconstienta sau in cel mai rau si urat caz din prostie.
Pentru noi azi e o zi de doliu...una in care mingia de handbal va inceta sa bata 1 minut si care nu va mai putea simtii puterea mainii lui Marian sau "Pasarila" iar in vestiar se va asterne o liniste in care orice bucurie va ridica priviri spre Cer si pe buze se va citi o singura intrebare " de ce Doamne...de ce el" ... neputinciosi ridicam din umeri si mai aprindem o lumanare...
Dumnezeu sa te ierte Marian si stim ca de acolo de sus Tu mereu ai sa ne vezi si ai sa imbraci ingerii cu tricoul nationalei de care erai asa de mandru...Prea putine cuvinte pentru un om asa de mare.
RIP Marian Cozma...:|