În numele tău, Marian!

A fost un altfel de meci, unul nemaivăzut, în care jucătorii de la Veszprem au uitat de miza uriaşă şi şi-au pus sufletele gaj întru memoria colegului lor, pivotul Păsărilă, rămas, pe vecie, la vestiar. Şase mii de oameni prinşi, parcă, într-o legătură celestă, a căror inimă a pulsat într-un singur ritm, s-au plecat în faţa marelui absent căruia o mână criminală i-a refuzat dreptul la viaţă şi au arătat, ieri, lumii întregi respectul unui campion.
Au aplaudat, au cântat, i-au scandat numele minute în şir şi au plâns. Au plâns în hohote. Au arătat că “Păsărilă” a rămas cu ei. Au arătat că românul va fi mereu titular.La ora trei fix, arena Veszprem explodează.
Paisprezece jucători, îmbrăcaţi cu tricouri albe, toate cu numărul opt, intră pe parchet, la încălzire. Paisprezece optari, toţi Cozma, plimbă mingea de la unul la altul. Mai e puţin până la fluierul de debut cu spaniolii de la Reale Ademar, meci în Liga Campionilor, dar minutele se scurg al naibii de greu.

S-au despărţit în mod simbolic de «Păsărilă»

Aerul vibrează, emoţiile muşcă fără milă, cu nesaţ, din sufletele copleşite de emoţii nestăvilite, iar şase mii de perechi de ochi aşteaptă, parcă, un miracol. Ca tânărul ce atingea cerul cu mâinile să îi salute ca de obicei la intrarea în teren. “Cozma! Cozma! Te iubim!”. Dar “Păsărilă” al lor nu poate decât să îi privească, zâmbind, aşa cum numai el ştia să o facă, din fotografiile lipite pe bluzele albe îmbrăcate de coechipierii săi. Aşa a vrut un nemernic, un asasin care l-a trecut pragul altei lumi. A umbrelor.

Vocea crainicului sălii îngheaţă totul. Galeria amuţeşte. Jucătorii se adună, trişti, la mijlocul terenului pentru, poate, cel mai greu moment al vieţii lor. Despărţirea simbolică de Marian Cozma. Şase mii de oameni îşi ţin respiraţia, lumina se stinge uşor, iar sportivii îşi ridică privirea spre cer, de unde prietenul lor îi veghează.

A urmat o oră de foc în care ungurii au luptat pentru fostul lor coleg. În amintirea sa. Şi chiar le-a ieşit tot. Victorie, 28-26, cu Ademar! În timp ce galeria afişează un banner pe care scrie, în română şi în maghiară, cu litere de-o şchioapă: “La revedere, Păsărilă, nu te vom uita!”. Jucătorii, cu lacrimi în ochi, ridică mâinile spre cer, de unde colegul lor îi va ocroti de-acum înainte.

“Am învins teama şi am arătat că sportul adună oamenii la un loc. Am luptat pentru Marian Cozma”, spune printre suspine, la finalul partidei, Lajos Mocsai, antrenorul celor de la Veszprem. Chiar dacă Marian nu a fost pe teren, de acum înainte el va juca prin coechipierii săi. Uneori cu sufletul lor, mai ales cu inima noastră.