duminică, iunie 28, 2009

Mediumul - un serial inspirat din fapte reale


Mediumul este un serial american, difuzat si in Romania, in care personajul principal este Allison Dubois ( Patricia Arquette ), o femeie obisnuita ( la prima vedere )cu o familie din care fac parte sotul ei Joe si cele 3 fete: Ariel,cea mai mare, Bridgette si mezina Marie; ceea ce ascunde Allison este un talent mai "special". Este constienta de faptul ca aceasta calitate a ei, de a visa anumite lucruri sau de a avea viziuni pe timp de zi cu evenimente ce urmeaza sa aiba loc, este un adevarat dar. Obtine o slujba la procuratura si pe parcursul a 5 sezoane rezolva cazuri care fara ajutorul ei ar fi fost probabil mult mai greu de solutionat. Lucrul care face ca acest serial sa fie diferit de altele de acelasi gen este faptul ca Allison, Joe si cele 3 fete exista si in realitate. Faptele sunt deasemenea cat se poate de reale, adevarata Allison Duboais fiind un medium cunoscut in toata lumea pentru numeroasele cazuri la care a contribuit. Singura diferenta intre serial si realitate este aceea ca in film viziunile lui Allison apar mai mult noaptea, in vis, pe cand la adevarata Allison predomina cele pe timp de zi.





Interviu cu Allison Dubois

- Te-ai temut vreodată de celebritatea pe care ţi-a adus-o serialul “Medium”?
Bineînţeles că da, dar trebuie să am încredere în scenarişti. Uneori, devine mai dificil cînd vine vorba despre familia mea.

- Ţi-ai făcut griji că unul dintre criminalii prinşi, a cărui poveste apare şi în serial, s-ar putea întoarce împotriva familiei tale?
Da, e un risc, dar atît celebrităţile cît şi cei care aplică legea îşi asumă aceleaşi riscuri ca şi mine. Am încredere.

- Care a fost cel mai ciudat sentiment pe care l-ai avut faţă de cineva?
Pedofilii sînt cei care îmi dau cele mai stranii sentimente, cei mai teribili fiori. Oricine simte lucrurile astea faţă de cineva ar trebui să se distanţeze de acea persoană.

- Ne poţi spune ce e dincolo de moarte, de victime şi crime nerezolvate? Unde se duc spiritele?
Am scris un capitol întreg despre victimele crimelor în cartea mea, “We Are Their Heaven” (“Noi sîntem Raiul lor”). Teoretic, există un iad, un iad personal. Cînd moare cineva care a fost rău în timpul vieţii, care a ucis fără să aibă nici o remuşcare, este plasat automat în altă parte, separat de cei care au fost buni şi iubiţi de cei din jur, chiar şi după moartea lor. E ca şi cum cei răi s-ar “topi” în propria lor energie negativă şi rămîn părăsiţi. N-are nici o legătură cu religia căreia îi aparţine individul respectiv, ci numai cu felul în care el şi-a tratat semenii în timpul vieţii.

- Crezi în Dumnezeu, te duci duminica la biserică?
Cred în Dumnezeu. Mama mea a fost luterană, iar tatăl meu – catolic iezuit. Duminica, prefer să îmi petrec timpul cu familia mea.

- Ai avut vreodată ocazia să vorbeşti cu un preot despre “darul” tău? Care a fost părerea lui?
Da, am vorbit cu un preot şi am detaliat experienţa în cartea mea. E vorba despre un preot catolic şi este medium, ca şi mine.

- Obişnuieşti să porţi amulete, talismane?
Nu, sînt conştientă de darul meu şi n-am nevoie de ele.

- Ai fost vreodată superstiţioasă?
Da, încă nu pot trece pe sub o scară fără să am emoţii.

- Te temi de moarte?
Nu mi-e frică de moartea în sine, dar îmi fac griji pentru cei dragi pe care i-aş lăsa în urmă şi cum i-ar afecta pe ei moartea mea.

- Te îngrijorează cumva şi faptul că lumina ta interioară începe să pălească din cauza lucrurilor oribile pe care le vezi?
Reuşesc să-mi reînnoiesc această lumină interioară cu ajutorul copiilor mei, indiferent cît de tenebroase ar fi viziunile mele. Copiii au abilitatea de a ne oferi mai multă energie decît ne poate lua din noi orice lucru oribil pe care îl vedem.

- Crezi că oricare dintre noi deţine puteri paranormale, dacă ne concentrăm îndeajuns, sau este vorba despre un dar de care au parte numai anumiţi oameni?
Cred că e mai curînd ceva genetic. Şi mai cred că cei mai tineri “simt” şi “văd” foarte clar pînă la vîrsta la care sînt distraşi de alte lucruri din viaţă, pe măsură ce îşi asumă tot felul de responsabilităţi. Există şi situaţii în care ei preferă să întrerupă orice astfel de “comunicare” din cauza celorlalţi, care nu cred în lucrurile astea.

- Nu ţi-ai dorit niciodată ca aceste viziuni să se oprească?
Nu, nici nu vreau să ştiu cum e viaţa fără asemenea abilităţi.

- Mai e ceva în viaţa ta care te poate lua prin surprindere?
Nu pot fi la curent chiar cu tot ce se întîmplă în toată lumea asta, aşa că întotdeauna vor fi şi evenimente care mă vor surprinde.

- Ce poţi spune despre o persoană, doar uitîndu-te la poza ei? Poţi vedea ceva legat şi de mine?
Dacă ai fi murit sau dacă ai fi fost victima unui omor, fotografia ta ar emana mult mai multă energie decît în mod normal. Nu-ţi doresc să ţi se întîmple asta, Doamne fereşte, am dat doar un exemplu. Pot simţi trauma din jurul morţii unei persoane doar văzîndu-i fotografia şi pot face astfel legătura cu criminalul.

- Putem schimba viitorul sau e scris dinainte ce trebuie să se întîmple?
Sînt valabile amîndouă situaţiile. Uneori, e vorba de liberul arbitru şi asta se întîmplă în cea mai mare parte din viaţa noastră. Cînd vine vorba despre o moarte tragică, pare mai curînd a fi predestinată. Cealaltă “lume” poate interveni în favoarea noastră, dacă accidentul care ne-ar putea provoca moartea este subit, altfel decît a fost scris. Dacă le este permis, cei de dincolo ne vor ajuta să rămînem în viaţă, aici.


Patricia Arquette, despre cum se simte pe platoul de filmare si nu numai.





Patricia Arquette născuse şi ea o fetiţă şi dorea ca, după concediul de maternitate, să se reîntoarcă la lucru pe platoul de filmare. Primise tot felul de propuneri, de scenarii mai mult sau mai puţin reuşite, dar nici unul suficient de convingător. Într-un final, a pus mîna pe scenariul pentru “Medium” şi, chiar dacă nu mai filmase niciodată la un serial, a acceptat rolul imediat. Regimul de muncă era însă cu totul altul: “Uneori, trebuie să memorezi pagini întregi chiar cu o noapte înainte, nu avem un scenariu complet dinainte, deci nu ştii niciodată ce va urma. Se filmează multe scene pe zi, nu ai la fel de mult timp pentru repetiţii, nu ai aceeaşi relaţie cu regizorul ca la un lung-metraj, nu se creează acea legătură de încredere şi asta face ca lucrul să fie mai dificil. Cîteodată, trebuie să fii propriul tău regizor”. Deşi ştia că există în realitate o Allison DuBois, Patricia era destul de sceptică, întrucît “nu sînt genul care să apeleze la un mediu pentru a decide asupra unui lucru, de obicei dai peste şarlatani şi ar fi bine ca lumea să se ferească ei”. Însă prejudecăţile ei au început să se clatine în momentul în care producătoarea i-a înlesnit întîlnirea faţă în faţă cu DuBois: “E o persoană foarte puternică. Îmi place că este familistă, dar că are totodată şi simţul datoriei, al dreptăţii. E incredibil! E vorba despre energii, despre talente înnăscute. Viziunile ei sînt asemeni unor holograme despre ce se va întîmpla sau ceea ce s-a întîmplat deja“. Şocul primelor zile de filmare a fost puternic resimţit: “Am avut coşmaruri în primele două luni. Mă uitam mereu dacă uşa e încuiată, dacă geamul era închis... Mă uitam la ştiri şi mă gîndeam la ce era mai rău. Aveam nevoie de o pauză aşa că, în timpul vacanţei petrecute în Franţa şi în Italia, am refuzat să mă mai uit la ştiri, iar acum încerc, pentru liniştea mea, să nu mă mai uit deloc”. Între timp, s-a obişnuit cu personajul şi se poate “dezbrăca” de rol mai repede. Îşi aminteşte însă că şi ea a avut parte de experienţe mai puţin obişnuite: “Era o persoană care îmi tot apărea în cale, dar nu ştiam cine era. Mama mea a murit de cancer la sîn, iar în ziua înmormîntării era foarte cald şi nu bătea deloc vîntul. În momentul în care sicriul a fost coborît, a început să bată din senin un vînt puternic. Atunci, acea persoană a venit şi mi-a spus: «Vîntul acela a fost mama ta, care a trecut pe lîngă tine şi ţi-a spus că acum poate respira fără să o mai doară»”.

Cît despre relaţia dintre Arquette şi DuBois, aflaţi că cele două se văd de cîteva ori pe an, iar DuBois i-a prevestit succesul serialului, dar şi premiul Emmy, pe care actriţa l-a obţinut în 2005.

Sursa




Cea mai mare surpriza din istoria fotbalului

Cupa Mondiala din 1950, organizata de Brazilia, a adus multe lucruri noi. A fost primul turneu final disputat dupa razboi, prima editie la care a participat Anglia, inventatoarea fotbalului, si - in acelasi timp - prima dintre cele patru editii in care s-au inregistrat surprize pana atunci de neconceput. Dupa Mondialele din 1950, sintagma „mingea e rotunda” a capatat consistenta, consacrandu-se definitiv. Ioan Chirila avea sa redea, in 1983, cea mai mare surpriza din istoria fotbalului cu ajutorul grecului Tassos, prietenul sau, martor ocular la partida de pomina Anglia - SUA 0-1, disputata la Belo Horizonte.

„Cine e flacaul acela negricios?”

„Astazi, 29 iunie, cele cateva sute de ziaristi europeni s-au concentrat la Belo Horizonte. Presa vrea sa se mai destinda la Anglia - SUA, de la Belo Horizonte, meci in care unii asteapta ca recordul de goluri al Mondialelor (Suedia - Cuba 8-0, in 1938) sa fie batut. Modernul stadion din Belo Horizonte e arhiplin. Curiozitatea e cea care umple ovalul de beton. Anglia aliniaza echipa completa, cu Ramsey, Wright, Finney, Mortensen... Lipseste, e adevarat, Stanley Matthews, dar veteranul mai are un intreg Mondial in fata sa...
Dar in ziua de 29 iunie 1950 avea sa se produca cea mai mare surpriza din istoria fotbalului. Maestrii englezi pierd cu 1-0 meciul cu SUA. O surpriza pe care nu o va depasi nici macar acel 1-0 al RPD Coreene asupra Italiei la Middlesbrough. Atunci, in 1966, Italia avea in fata o echipa pregatita patru ani „la modul oriental”. De asta data... Cine sunt acesti americani? Cine e flacaul acela negricios care a marcat in poarta lui Williams? A doua zi, reporterii il descopera. Se numeste Gaetjens si e haitian. Istoria fotbalului are dreptul sa-si aminteasca de numele necunoscutilor care au invins Anglia in Mundialul Braziliei: Borghi - Keough, Macca - McIlvenny, Colombo, Bahr - Wallace, Pariani, Gaetjens, J. Souza, E. Souza... Keough, McIlvenny si Wallace sunt fosti profesionisti britanici. Dar ceilalti? Borghi, Colombo si Pariani sunt mai curand nume din Cosa Nostra decat inflacaratul calcio. In sfarsit, Macca e belgian, iar fratii Souza - portughezi.

„Un intreg stadion izbucnind in ras”

Ce s-a intamplat, totusi, cu acest meci inimaginabil? Foarte greu de explicat, cu atat mai mult cu cat Anglia a intalnit un adversar care nu depasea conditia amatorului. Conditia unor amatori convocati cu telefonul...
Ce spune Tassos Verghitsis, pe atunci foarte tanar cronicar american de origine greaca, lucrand pentru ziarul grecesc al New York-ului, „Proini”? „Timp de vreo 10 minute am incercat sa stabilim cine sunt jucatorii americani pe care, marturisesc, nu-i cunosteam, desi eram newyorkez... A fost destul de greu, pentru ca nu li se vedeau foarte clar numerele de pe spate... Intre timp, englezii au inceput sa centreze pe sus, cum le e obiceiul, jucand, cum se spune, la procentaj - adica de intrat, tot intra, pana la urma. In tot acest timp, imi aduc aminte, englezii, echipati in clasicele lor tricouri albe si chiloti negri de matase, mi s-au parut niste domni cam tepeni. Cineva mi-a spus odata ca distinctia englezului se datoreaza consumului excesiv de carne, care duce, intre altele, la o rigiditate a coloanei. Iti dai seama ca un meci in care poti sa ai asemenea ganduri e, totusi, un meci care nu te preocupa... Dar in minutul 33 americanii mei au deschis scorul prin haitianul Gaetjens. A fost singura data cand am auzit un stadion intreg izbucnind in ras. Un gazetar argentinian care se afla langa mine, stiind ca sunt american, m-a intrebat la ce club joaca Gaetjens. Am dat din umeri - habar nu aveam. Dupa acest gol, englezii au inmultit centrarile si jocul a continuat sa se desfasoare in fata unui stadion in care cei peste o suta de mii de oameni stateau pur si simplu de vorba, intr-atat de mare era vuietul multimii...
Asa a fost, dragul meu, la Belo Horizonte, cel mai fantastic meci din istoria fotbalului. De atunci, nimic nu ma mai poate mira cand e vorba de fotbal. Si asta pentru ca am fost in tribuna! Filatelistii se lauda cu timbrele lor rare. Eu, in calitate de cronicar, am sa ma laud intotdeauna ca am fost la Belo Horizonte””.


www.zoot.ro

sâmbătă, iunie 13, 2009

Cum peste tot se vorbeste de transferul lui C.Ronaldo de la Man. Utd la Real Madrid m am gandit sa fac topul celor mai scumpe 10 transferuri din istoria fotbalului. Remarcam ca, Real a cumparat primii 4 jucatori de pe aceasta lista. Si ca o paranteza, nu cred ca, CR7 merita atatia bani ( adica o fi el bun, dar pana una alta, cu 94 de milioane de euro iei 3-4 jucatori foarte buni, in special fundasi, ca doar Real are destule extreme).


Iata topul :
1. Cristiano Ronaldo - 94 milioane de euro (de la Machester United la Real Madrid, 2009);
2. Zinedine Zidane - 75 milioane de euro (de la Juventus la Real Madrid, 2001);
3. Kaka - 65 milioane (de la AC Milan la Real Madrid, 2009);
4. Luis Figo - 61 milioane (de la FC Barcelona la Real Madrid, 2000);
5. Hernan Crespo - 56 milioane (de la Parma la Lazio Roma, 2000);
6. Gaizka Mendieta - 48 milioane (de la Valencia la Lazio Roma, 2001);
7. Rio Ferdinand - 47 milioane (de la Leeds United la Manchester United, 2002);
8. Andrei Sevcenko - 46 milioane (de la AC Milan la Chelsea, 2006);
9. Juan Sebastian Veron - 46 milioane (de la Lazio Roma la Manchester United, 2001) ;
10. Ronaldo - 45 milioane (de la Inter Milano la Real Madrid, 2002);

Cele mai mari ratari din fotbal :
REALITATEA.NET - Top 30 cele mai mari ratări din fotbal


de pe www.realitatea.net

vineri, iunie 05, 2009

Burj Dubai - gigantul lumii

Pentru cei care nu stiau, turnul Burj din Dubai este cea mai inalta cladire de pe planeta, avand o inaltime de 818 metri ( incluzand antena ), si care are 162 de etaje. Constructia a inceput in anul 2004, in 21 septembrie si data de finalizare este stabilita chiar anul acesta, in 2009, pe 20 decembrie. Aceasta cladire, care a doborat toate recordurile este de departe cea mai inalta din lume, surclasand clar undele cladiri ca Petronas Towers, Empire State Building sau Sears Tower.

Iata ce recorduri a doborat :

Februarie 2007 - depaseste Sears Tower ca, cladirea cu cele mai multe etaje de pe planeta.
Iulie 2007 - depaseste Taipei 101 ca, cea mai inalta cladire din lume.
August 2007 - depaseste antena lui Sears Tower (527.3 m)
Septembrie 2007 - devine a 2 a structura din lume ca inaltime.
Septembrie 2007 - devine cea mai inalta structura din lume.
Aprilie 2008 - la 629 de metri devine cea mai inalta constructie facuta de om.

Iata cateva poze de la inceperea constructiei si pana azi :

Septembrie 2004




















Aprilie 2005






















Septembrie 2005






















Aprilie 2006






















Septembrie 2006






















Aprilie 2007






















Septembrie 2007






















Aprilie 2008






















Septembrie 2008






















Iunie 2009
















foto : www.burjdubaiskyscraper

luni, iunie 01, 2009

Lakers - Magic preview




In finala din acest sezon de NBA se vor intalni Los Angeles Lakers si Orlando Magic, campioanele conferintelor de Vest respectiv Est. Iata factorii care, cred eu ca vor decide aceasta finala :

1. Solutia pe care o va gasi Phil Jackson pentru a se apara la Dwight Howard, si, daca elevii sai o vor putea pune in aplicare.
2. Cum se vor apara cei de la Magic la Kobe Bryant.
3. Avantajul terenului propriu pentru Lakers.
4. Asa numitul "X-factor" ( Turkoglu si Lee sau Alston pentru Magic, respectiv Ariza si Fisher sau Odom pentru Lakers ).
5. Forma lui Andrew Bynum.
6. Precizia elevilor lui Stan van Gundy de la mare distanta (una din echipele cu cel mai mare procentaj din NBA la aruncarile de 3 puncte in acest sezon ).
7. Ritmul jocului

Una peste alta, va fi o finala disputata, iar pronosticul meu este victorie Lakers cu 4-3.

Lakers la a 2 a finala consecutiva


Kobe Bryant si a dus echipa in finala NBA...acum cativa ani aceasta afirmatie era adevarata 100%...acum putem spune ca, Phil Jackson si a dus echipa in finala NBA.

Lakers au invins pe Denver Nuggets cu 4-2 la general si s au calificat in finala NBA, acolo unde vor da piept cu Orlando Magic si al lor superstar Dwight Howard.

Seria cu Nuggets a fost una interesanta, dar, parca mai scurta decat se asteptau multi, Lakers reusind sa castige meciul 3 in Denver scor 103-97, si astfel recastigand avantajul terenului propriu pierdut in meciul 2 ei nu au mai cedat initiativa si s au impus in cele din urma fara prea multe emotii in fata lui Chauncey Billups si a lui Carmelo Anthony, care au tras dupa ei echipa din Colorado, secondati fiind de JR Smith si Kenyon Martin. Billups, fundasul dinastiei din Detroit a jucat din nou o finala de conferinta, a 7 a consecutiva.

Meciul 1 din Staples Center a fost castigat de Lakers, pe final, cu 105-103 datorita aruncarilor libere fructificate de Kobe in ultimele secunde. De la Lakers s au mai remarcat Pau Gasol ( un colos pe toata durata play off ului ) cu 13 puncte si 14 recuperari, care l a secondat foarte bine pe Kobe, autor a 40 de puncte.

Meciul 2 a revenit oaspetilor din Colorado, Nuggets impunandu se in "orasul ingerilor" cu 106-103, gratie lui Melo si a lui Billups autori a 34 respectiv 27 de puncte, in timp ce, de la Lakers s au evidentiat Kobe cu 32 de puncte si Pau Gasol cu un nou "double double" monstruos, 17 puncte si tot atatea recuperari.

Dupa cum spuneam, meciul 3 a fost, poate, cel decisiv, iar Lakers s au impus cu 103-97, datorita unui sfert 4 magic, castigat la o diferenta de 14 puncte, scor 32-18. Kobe trece din nou de cota 40, reusind 41 de puncte, iar Gasol face un meci bun trecandu si in cont un nou double double cu 20 de puncte si 11 recuperari. La gazde au fost 6 jucatori cu cel putin 10 puncte marcate ( Anthony 21, Nene 13, Billups 18, Andersen 15 si Jones si Smith cu cate 10 ).

Desi Lakers se asteptau sa castige si meciul 4 si sa mearga acasa in incercarea de a termina seria, nu a fost asa, Nuggets izbutind sa castige acel meci cu un neverosimil 120-101. 34 de puncte pentru Kobe, 21 pentru Gasol si 10 recuperari, in timp ce, din nou de la Nuggets nu mai putin de 7 jucatori au fost in "double figures", Martin 13, Nene 14, Melo 15, cate 24 de caciula pentru Billups si JR Smith, iar Jones a adaugat 12 puncte si lituanianul Kleiza 10.

Meciurile 5 si 6 au fost ambele castigate de Lakers, 103-94 in Staples Center si 119-92 in Denver. In meciul 5 Lakers s au impus pe final, scorul la primele 3 pauze dintre sferturi fiind de fiecare data egal. KB24 a inscris "doar" 22 de puncte, urmat de Gasol cu 14 si 10 recuperari si Lamar Odom cu 19 puncte si 14 recuperari, in timp ce, de la Nuggets s a evidentiat doar Carmelo, autor a 31 de puncte. In meciul 6, Lakers au dominat de la inceput pana la sfarsit, castignd la o diferenta de 27 de puncte, 119-92. Kobe reuseste un "double double" cu 35 de puncte si 10 pase decisive, la fel si Gasol care a avut 20 cu 12, iar de la Nuggets Anthony a reusit 25 de puncte, si Smith 24.

Lakers joaca a 2 a finala in 2 ani, dupa cea pierduta anul trecut cu Celtics, dar de remarcat o crestere evidenta in jocul lui Denver Nuggets, mai ales de la transferul lui Billups de la Pistons in acest sezon.

NBA - Orlando revine în finală după 14 ani


Orlando Magic s a calificat in Finala NBA din acest sezon dupa ce a trecut in Finala Estului de LeBron James si ai sai "Cavaleri" din Cleveland, dupa o serie in care baietii lui Stan Van Gundi nu s au lasat intimidati de numele adversarilor lor, si, mai ales, de ceea ce reusisera ei pana in finala, anume cate un "sweep" aplicat celor de la Detroit Pistons si Atlanta Hawks. LeBron a spus ca si doreste o provocare in acest play off si a primit o...poate a fost prea mult pentru el, dovedindu se din nou adevarat celebrul citat al lui Kareem Abdul-Jabbar care zicea : "One man can be a crucial ingredient on a team, but one man cannot make a team.” Poate asta e si diferenta intre LBJ si Michael Jordan, fara dubii amandoi sunt 2 jucatori care si au pus amprenta asupra jocului de baschet, si asupra NBA ului, dar diferenta intre ei este ca, Mike a castigat campionate, pe cand LeBron nu are niciun titlu in palmares, chiar daca a jucat o finala, in 2007, cand Cavs au pierdut cu 0-4 in fata lui San Antonio Spurs.

Revenind la meciul si la seria cu Orlando Magic, ce a impresionat la echipa din Florida a fost faptul ca i au luat tare pe Cavaliers chiar din prima partida castigata de Magic chiar in sala unde doar 2 echipe castigasera sezonul acesta (Lakers si 76ers ), in Quicken Loans Arena sau..."at the Q". Desi LeBron a reusit 49 de puncte in primul meci, D12 si Rashard Lewis au combinat pentru 52 de puncte si 20 de recuperari, iar Orlando Magic castiga in Cleveland cu 107-106.

Meciul 2 a avut cam aceeasi desfasurare ca si primul, Cavs conducand chiar si la 20 de puncte numai ca, de aceasta data ei s au si impus, pe final datorita "buzzer beater ului" lui LeBron, care a facut, din nou minuni, inghetand tabela la 96-95. 35 de puncte pentru LeBron si seria era din nou egala, 1-1.

Ne mutam in Orlando, Florida pentru meciul 3, un meci dominat de Howard & Co. si castigat la diferenta de 10 puncte, 99-89. King James inscrie 41 de puncte, iar D12 are primul meci din acest play off in care nu reuseste un "double double", el terminand cu 24 de puncte si 9 recuperari.

A 4 a partida a avut o evolutie a scorului similara cu primele 2, din nou Magic impunandu se la o diferenta de doar 2 puncte, scor 116-114 dupa o repriza de prelungiri. LeBron inscrie 44 de puncte inlusiv un "are you kidding me 3 pointer" in ultimele secunde, dar Dwight Howard contracareaza cu 27 de puncte si 14 recuperari pentru ca Magic sa aiba 3-1 la general inaintea meciului 5 din Quicken Loans Arena.

Meciul 5 a fost castigat de Cavs, scor 112-102, LeBron reusind un "triple double", cu 37 de puncte, 14 recuperari si 12 pase decisive. De remarcat faptul ca, din nou Cavs au condus la 17 puncte dupa primul sfert ( 35-18 ), si la peste 20 in debutul celui de al 2 lea, dar Magic au revenit pana la pauza.

Meciul 6, un meci de "do or die" pentru LeBron s a dovedit a fi ultimul din acest play off pentru el si Cavaliers, Magic castigand cu 103-90 si astfel asigurandu si prezenta in finala, acolo unde vor intalni pe Los Angeles Lakers...Kobe vs LeBron? poate la anu`...anul acesta nu !